In categoria plantelor suculente sunt cuprinse toate speciile care au organele vegetative aeriene (tulpini, frunze) carnoase, datorita faptului ca in acestea se acumuleaza mari cantitati de apa, necesare functiilor vitale.
Aceste specii apartin unor grupe botanice diferite, fiind in numar de cateva mii. Pot avea forme si marimi foarte variate, elementul comun fiind structura lor deosebita, care constituie rezultatul adaptarii la mediul arid in care traiesc.
Suculentele cele mai cunoscute si cultivate sunt cactusii. De aceasta data vom face cunostinta cu alte tipuri de plante suculente, dar care nu fac parte din familia botanica a cactusilor.
Plantele suculente pe langa proprietatea de a acumula apa, au si calitatea de a impiedica pierderea ei excesiva prin transpiratie, datorita unor modificari morfofiziologice. In cazul multor suculente, numarul tomatelor (formatiuni din frunze prin care planta face schimbul de gaze cu mediul) este foarte redus, ca urmare a disparitiei frunzelor. Pe de alta parte, pierderea apei mai este ingreunata de un strat de ceara, un strat fainos, sau unul de peri, care acopera plantele.
Modificarile amintite permit suculentelor sa traiasca in conditii de uscaciune, starnind in acelasi timp un interes deosebit, datorita acestor caracteristici.
Majoritatea plantelor suculente infloresc in fiecare an dupa ce ajung la maturitate, in cazul in care dispun de conditii prielnice de viata. Perioada de inflorire difera de la specie la specie, astfel incat o selectie atenta a diferitelor tipuri poate furniza flori de diferite culori, pe tot parcursul anului.
Amestecul de pamant este un factor determinant pentru reusita culturii de aceea o compozitie, care sa asigure conditii optime pentru cresterea si dezvoltarea poate fi alcatuita din 1/4 pamant de telina, 1/4 pamant de frunze, 1/4 pamant de turba, 1/4 nisip. La acest amestec se mai poate adauga, in cantitati mici, moloz, faina de oase, faina de coarne si praf de carbune de lemn. Nivelul pamantului in ghiveci va fi mai jos decat partea superioara a acestuia cu 2-2,5 cm. Pentru a preveni cresterea muschiului la suprafata solului, este necesar ca acesta sa fie presarat cu praf de carbune de lemn.
Transplantarea se face in fiecare an, in sezonul de crestere (primavara). Cu aceasta ocazie se inlatura pamantul vechi de pe radacini si se indeparteaza radacinile batrane. Dupa transplantare, suculentele nu se uda timp de cateva zile, pentru a permite vindecarea radacinilor rupte la transplantare.
Udatul plantelor suculente in perioada de crestere se face la intervale de cateva zile, atunci cand planta pare ca incepe sa se vestejeasca. Se recomanda udatul prin scufundarea ghiveciului intr-un vas cu apa pana sub nivelul marginii superioare si se mentine pana in momentul in care se umezeste suprafata solului.
Udatul se poate face si la suprafata vasului, cu stropitoarea fara sita. Excesul de apa se evita printr-un drenaj bun. Vara, udatul se face mai des, de obicei dimineata, inainte ca soarele sa ajunga pe plante. Pe vreme uscata si calduroasa, este bine ca in cursul serii plantele sa fie pulverizate fin cu apa.
Toamna, acestea se uda mai rar, iar pe masura ce se apropie sezonul rece, intervalele dintre udari vor deveni din ce in ce mai mari. Astfel, iarna, daca temperatura scade sub 10° C, nu se mai uda de loc, plantele intrand in repaus.
Plantele suculente sunt iubitoare de lumina, datorita conditiilor naturale din mediile de provenienta. Speciile care in ariile de origine cresc in locuri umbrite (cum este cazul genurilor Hawortia si Stapelia), vor fi cultivate in aceleasi conditii.
Inmultirea plantelor suculente se face prin seminte si pe cale vegetativa. Cele mai comune se inmultesc foarte usor vegetativ, prin butasi. Suculentele care formeaza lastari sau ramificatii (genurile Crassula, Echeveria, Cotyledon, Stapelia si unele specii de Euphorbia) furnizeaza material pentru butasi. Speciile din tulpina carora pornesc rozete laterale se inmultesc prin acestea, atunci cand sunt destul de mari. Butasii se detaseaza cu un briceag bine ascutit, la nivelul unei articulatii. Inainte de plantare, se lasa cateva zile la soare, pentru cicatrizarea taieturii, dupa care se pulverizeaza cu praf de carbune.
Boli si daunatori
Putrezirea tulpinii este determinata de udarea excesiva si de ingrasamintele cu azot, care favorizeaza dezvoltarea ciupercilor fitopatogene. Putrezirea radacinii este cauzata de un drenaj necorespunzator.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu