Plante Suculente

In categoria plantelor suculente sunt cuprinse toate speciile care au organele vegetative aeriene (tulpini, frunze) carnoase, datorita faptului ca in acestea se acumuleaza mari cantitati de apa, necesare functiilor vitale.
Aceste specii apartin unor grupe botanice diferite, fiind in numar de cateva mii. Pot avea forme si marimi foarte variate, elementul comun fiind structura lor deosebita, care constituie rezultatul adaptarii la mediul arid in care traiesc.

Suculentele cele mai cunoscute si cultivate sunt cactusii. De aceasta data vom face cunostinta cu alte tipuri de plante suculente, dar care nu fac parte din familia botanica a cactusilor.

Plantele suculente pe langa proprietatea de a acumula apa, au si calitatea de a impiedica pierderea ei excesiva prin transpiratie, datorita unor modificari morfofiziologice. In cazul multor suculente, numarul tomatelor (formatiuni din frunze prin care planta face schimbul de gaze cu mediul) este foarte redus, ca urmare a disparitiei frunzelor. Pe de alta parte, pierderea apei mai este ingreunata de un strat de ceara, un strat fainos, sau unul de peri, care acopera plantele.

Modificarile amintite permit suculentelor sa traiasca in conditii de uscaciune, starnind in acelasi timp un interes deosebit, datorita acestor caracteristici.

Majoritatea plantelor suculente infloresc in fiecare an dupa ce ajung la maturitate, in cazul in care dispun de conditii prielnice de viata. Perioada de inflorire difera de la specie la specie, astfel incat o selectie atenta a diferitelor tipuri poate furniza flori de diferite culori, pe tot parcursul anului.

Amestecul de pamant este un factor determinant pentru reusita culturii de aceea o compozitie, care sa asigure conditii optime pentru cresterea si dezvoltarea poate fi alcatuita din 1/4 pamant de telina, 1/4 pamant de frunze, 1/4 pamant de turba, 1/4 nisip. La acest amestec se mai poate adauga, in cantitati mici, moloz, faina de oase, faina de coarne si praf de carbune de lemn. Nivelul pamantului in ghiveci va fi mai jos decat partea superioara a acestuia cu 2-2,5 cm. Pentru a preveni cresterea muschiului la suprafata solului, este necesar ca acesta sa fie presarat cu praf de carbune de lemn.

Transplantarea se face in fiecare an, in sezonul de crestere (primavara). Cu aceasta ocazie se inlatura pamantul vechi de pe radacini si se indeparteaza radacinile batrane. Dupa transplantare, suculentele nu se uda timp de cateva zile, pentru a permite vindecarea radacinilor rupte la transplantare.

Udatul plantelor suculente in perioada de crestere se face la intervale de cateva zile, atunci cand planta pare ca incepe sa se vestejeasca. Se recomanda udatul prin scufundarea ghiveciului intr-un vas cu apa pana sub nivelul marginii superioare si se mentine pana in momentul in care se umezeste suprafata solului.

Udatul se poate face si la suprafata vasului, cu stropitoarea fara sita. Excesul de apa se evita printr-un drenaj bun. Vara, udatul se face mai des, de obicei dimineata, inainte ca soarele sa ajunga pe plante. Pe vreme uscata si calduroasa, este bine ca in cursul serii plantele sa fie pulverizate fin cu apa.

Toamna, acestea se uda mai rar, iar pe masura ce se apropie sezonul rece, intervalele dintre udari vor deveni din ce in ce mai mari. Astfel, iarna, daca temperatura scade sub 10° C, nu se mai uda de loc, plantele intrand in repaus.

Plantele suculente sunt iubitoare de lumina, datorita conditiilor naturale din mediile de provenienta. Speciile care in ariile de origine cresc in locuri umbrite (cum este cazul genurilor Hawortia si Stapelia), vor fi cultivate in aceleasi conditii.

Inmultirea plantelor suculente se face prin seminte si pe cale vegetativa. Cele mai comune se inmultesc foarte usor vegetativ, prin butasi. Suculentele care formeaza lastari sau ramificatii (genurile Crassula, Echeveria, Cotyledon, Stapelia si unele specii de Euphorbia) furnizeaza material pentru butasi. Speciile din tulpina carora pornesc rozete laterale se inmultesc prin acestea, atunci cand sunt destul de mari. Butasii se detaseaza cu un briceag bine ascutit, la nivelul unei articulatii. Inainte de plantare, se lasa cateva zile la soare, pentru cicatrizarea taieturii, dupa care se pulverizeaza cu praf de carbune.
Boli si daunatori

Putrezirea tulpinii este determinata de udarea excesiva si de ingrasamintele cu azot, care favorizeaza dezvoltarea ciupercilor fitopatogene. Putrezirea radacinii este cauzata de un drenaj necorespunzator.

Cum Se Intretin Trandafirii Urcatori

Desi de multe ori sunt folositi pentru a acoperi un gard inestetic, trandafirii urcatori pot forma o bolta deosebita prin conducerea lastarilor pe pergole.
Spre deosebire de tufele obisnuite de trandafiri, care au nevoie de protectie peste iarna, cei urcatori sunt mai rezistenti la frig.
Pentru intretinere, cel mai important aspect il reprezinta destinatia pe care o au trandafirii. Daca acopera un gard de dimensiuni reduse, taierile se fac sub nivelul acestuia urmând ca noii lastari sa acopere in intregime gardul. Daca trandafirii sunt condusi pe o bolta, trebuie luata in considerare etajarea, in asa fel incât noile cresteri sa poata forma flori de la baza si pana la varful boltei. Indreptarea lastarilor trebuie facuta dupa ce acestia se hidrateaza suficient, astfel incât sa permita manipularea fara riscul ruperii. Anual, sunt necesare taieri de intretinere, care presupun eliminarea uscaturilor, a ramurilor imbatrânite si chiar rarirea tufei. La taierea ramurilor de la baza tufei se pot lasa câtiva muguri, acestia asigurând formarea viitoarelor ramuri care sa intinereasca aranjamentul.
Trandafirii infloresc la lumina, asa ca un aranjament aerisit permite o buna iluminare. In timpul vegetatiei, puteti efectua fertilizari foliare la un interval de trei-patru saptamâni. De asemenea, tratamentele impotriva fainarii si ruginii sunt necesare. Eliminarea florilor de pe planta in momentul când incep sa se ofileasca ajuta planta sa formeze mai repede noile flori.

Aranjamente Florale De Apartament

Diversitatea speciilor de plante oferite de flora montana si cea cultivata creeaza posibilitatea realizarii unor multiple variante de aranjamente florale pentru completarea ambiantei unei locuinte.
Florile nu se aranjeaza la intamplare, in orice tip de vas, ci se compun intr-un buchet armonios, echilibrat, in care fiecare floare isi are locul ei bine stabilit. Pentru a obtine aranjamente reusite, este necesar sa tinem seama de anumite principii si reguli privind proportia, echilibrul, ritmul, punctul de convergenta, contrastul formelor si culorilor, pozitia elementelor in aranjamentul floral, alegerea suporturilor si vaselor.
Problemele care se ridica in arta aranjarii florilor sunt asemanatoare celor din arhitectura sau sculptura. Florile trebuie dispuse in aranjamente tridimensionale (inaltime, lungime, latime), pentru a putea fi vazute din mai multe unghiuri. Un aranjament floral trebuie sa fie echilibrat in sensul volumului, culorii si aspectului estetic, in acelasi timp. Aranjarea florilor, a materialelor completate de un vas potrivit si amplasarea acestora intr-un loc armonios vor asigura aranjamente reusite.
Echilibrul se obtine prin alegerea atenta a marimii florilor si frunzelor, a lungimii si pozitiei ramurilor, a gruparii culorilor. Florile mai mari si mai inflorite se aseaza spre baza aranjamentului, in timp ce bobocii si florile mai delicate, spre varf si spre exterior. Culorile mai intense, mai inchise, se dispun in centrul aranjamentului, iar cele mai deschise - spre margine.

Ritmul se obtine prin miscarea pe care o dam aranjamentului, cu ajutorul unor ramuri sau curbe, a unor tije de flori sau de verdeata, gratios aplecate.

Contrastul se obtine prin combinarea formelor si culorilor contrastante, atat la flori cat si la frunze: formele rotunde se combina cu cele care formeaza inflorescente alungite.

Jocul formelor

Formele aranjamentelor florale pot fi simetrice sau asimetrice. Aranjamentele simetrice sunt cele clasice piramidale (triunghiulare), de diferite marimi. Aceste aranjamente se realizeaza in inaltime, conferind o nota de sobrietate. Aranjamentele cu o forma rotunda dau o nota de intimitate. Prin folosirea florilor cu forma rotunda se accentueaza impresia generala a ansamblului.

Aranjamentele asimetrice sunt moderne, fiind mai greu de realizat, avand un efect decorativ deosebit. In aceasta categorie se inscriu aranjamentele in forma de L sau cele in semicerc, care orneaza foarte bine colturile incaperilor sau marginile mobilierului.

Intr-un aranjament floral trebuie combinate cu multa atentie flori de diferite culori. Este de preferat sa nu se foloseasca mai mult de trei culori principale, deoarece, cu cat este mai mare numarul de culori, cu atat se realizeaza un echilibru mai mare intre cantitate si calitate. Culoarea principala va alcatui echilibrul optic al aranjamentului. Modul de combinare a culorilor este determinat de diferite teme, prin actiunea lor, culorile avand caldura si temperamente proprii. Fiecare nuanta a culorii exprima ceva anume. Culorile pasive se folosesc cu economie si in nici un caz drept culori principale. Culorile, ca si forma, dau o anumita stare de spirit: inchise dau impresia de sumbru si intunecat, iar cele deschise lumineaza, actionand usor asupra starii de spirit. In buchet, doua culori trebuie sa apara ca egale in putere si inegale in cantitate. Efecte decorative se obtin daca se foloseste o singura culoare sau culori din aceeasi familie. In general, culoarea florilor trebuie sa domine culoarea fondului. Culoarea alba este un element ajutator decorativ, iar verdele actioneaza ca element neutralizant si de legatura.

Alegerea florilor pentru aranjamente se face in functie de culoarea si de tipul lor, de incaperea in care se aseaza, de locul pe care il va ocupa aranjamentul, precum si de anotimp. Culoarea buchetului va fi determinata de locul in care va fi asezat. Acesta va fi monocrom si compact, pe un fundal multicolor. Daca se foloseste o singura specie, este bine ca florile sa fie in stadii diferite de dezvoltare, cativa boboci intre florile deschise dand buchetului mai mult farmec. De asemenea, policromia se profileaza pe un fundal monocrom, linistit.

Buchetul se poate compune din flori apartinand diferitelor varietati ale aceleiasi specii. De pilda, se pot folosi craite (Tagetes erecta), de la galben-crem la galben-portocaliu si caramiziu, sau carciumarite (Zinnia elegans), in diferite nuante de roz si rosu. Buchetele multicolore, rustice, tipice sezonului estival (margarete, nemtisori, floarea miresei etc.), sunt de mare efect daca li se adauga cateva spice de ierburi. Pe langa flori, intrebuintam, de cele mai multe ori, frunze ale altor plante. Efecte decorative se obtin si in cazurile in care culoarea florilor si a frunzelor contrasteaza (flori rosii cu frunze de crin verde vargat cu alb, tufanele galbene cu frunze rosii de toamna, ramuri de brad sau pin cu fructe rosii de macies), sau cand in frunzisul folosit regasim una din culorile florilor (garoafe sau gerbera galbene cu frunze galbene de croton).

Fiecare culoare are un simbol propriu. Astfel, verdele simbolizeaza prospetime, galbenul - placere, caldura, prietenie, discretie, conact intim; rosul - maretie, libertate; portocaliul - dragoste, temperament; violetul - noblete, liniste; griul - nehotarare.

Aranjamente de efect

Tipul si dimensiunea buchetului difera in functie de mobilier si de inaltimea la care se aseaza. De pilda, pe un suport inalt, aranjamentul trebuie sa fie scund sau descendent, iar cel asezat direct pe podea trebuie sa fie inalt si bogat. Buchetul asezat pe o masuta joasa trebuie sa fie scund si compus pe orizontala. Un aranjament pentru masa de sufragerie, vazut din toate partile, poate avea o forma simetrica, in timp ce buchetul destinat unei mobile situate pe un perete va fi asimetric, avand o singura fata.

Aranjamentele de flori difera si prin destinatia pe care o au incaperile. In sufragerie, la compunerea aranjamentului se tine seama de coloritul fetei de masa, de tipul de mobilier, de vesela. Intr-o camera moderna, buchetele vor fi, de preferinta, scunde, compacte, mizand mai ales pe culoare. Intr-o camera stil, acestea pot fi mai inalte si mai aerisite. Camera de zi se decoreaza cu buchete mai bogate. La alegerea culorilor, se va tine seama de cromatica perdelelor, a covoarelor, a mobilierului si chiar a tablourilor. De pilda, daca un buchet este asezat pe o masuta sub un tablou, in acesta se va regasi culoarea predominanta a tabloului.

Variantele decorului

In birou, aranjamentele vor fi sobre, dominand eleganta liniei, atat a florilor, cat si a vaselor utilizate. In dormitor, aranjamentele vor fi delicat colorate si gratioase. Se vor evita florile puternic parfumate.

De mare importanta in realizarea unitatii dintre parti si intreg este si alegerea vasului. Florile vor fi integrate in vas, aparand ca o continuare naturala a acestuia. Trebuie sa existe o concordanta intre aranjament si suport, fiecare parte integrandu-se in cealalta. Forma vasului trebuie sa fie cat mai simpla, eleganta sau rustica, dupa caz. Pentru aranjamente moderne, putem folosi, pe langa vase inalte, recipiente cu forme plate, joase. Decoratiunile vasului trebuie sa puna in valoare buchetul. In vasele monocrome, nedecorate, buchetele pot fi policrome, iar in vasele cu decoratii colorate se vor executa aranjamente simple, din flori cu o culoare apropiata de culoarea dominanta a vasului. Cu alte cuvinte, pentru fiecare categorie de flori trebuie sa folosim vasul cel mai potrivit.